CONTEXT - JUSTIFICARE ŞI DOMENIU DE APLICARE

Asigurarea securităţii alimentare reprezintă, în societatea contemporană, nu numai o problemă vitală pentru o mare parte a populaţiei globului, ci şi o cerinţă majoră pentru desfăşurarea normală a vieţii internaţionale. Prima condiţie a existenţei individului considerat separat, dar şi a unei comunităţi în ansamblul său, este hrana. Un sistem agroalimentar performant are menirea să asigure securitatea şi siguranţa alimentară a populaţiei unei ţări, care să funcţioneze indiferent de fluctuaţiile diverşilor factori care îl influenţează. Rolul său mai include contribuţia la consolidarea Produsului Intern Brut (P.I.B.), aportul la realizarea unor resurse umane, participarea ţării la schimburile internaţionale de produse agroalimentare.

Agenda ştiinţifică

schimbările climatice,

fenomen care se intensifică şi devine tot mai imprevizibil de la an la an, prin apariţia de fenomene meteorologice extreme, care determină fenomenul de eroziune genetică (până la pierderea identităţii). Impactul schimbărilor climatice este deja observat şi sunt prevăzute a deveni mai pronunţate. Evenimentele climatice extreme, inclusiv valurile de căldură, perioadele de secetă şi de inundaţii sunt preconizate a deveni mai frecvente şi mai intense. În Europa, cele mai mari creşteri de temperatură se produc în sudul Europei şi în regiunea arctică. Precipitaţiile scad în sudul Europei şi cresc în nord/nord-vest. Aceasta determină impacturi asupra ecosistemelor naturale, a sănătăţii umane şi a resurselor de apă. Sectoarele economice, precum silvicultura, agricultura, turismul şi construcţiile vor suporta în mare parte consecinţe dăunătoare

plantele invazive,

pun în pericol plantele de cultură, conducând la deprecierea acestora şi pierderea semnificativă a producţiei. Ca urmare a dezechilibrelor ecologice care s-au accentuat de la an la an, speciile de plante parazite au devenit foarte agresive, ocupând din ce în ce mai mult teren în detrimentul plantelor de cultură, cu efecte grave asupra menținerii biodiversității.

biotehnologiile moderne,

în special OMG-urile (organismele modificate genetic) depreciază resursele autohtone mergând până la pierderea acestora

produsele chimice,

folosite în agricultură constituie de cele mai multe ori factori mutageni, fiind cunoscut că cele mai agresive sunt erbicidele, prin provocarea de mutaţii genetice ireversibile, generatoare de anomalii genetice 

agenții patogeni,

boli şi dăunători 

accidentele chimice, nucleare,

pot provoca adevărate dezastre în lumea vegetală, culminând cu pierderea definitivă a identității soiurilor. De exemplu, accidentele nucleare de la Cernobîl şi Fukushima au distrus pe o rază mare întreaga lume vegetală. Cercetările întreprinse au demonstrat că, deşi în apă, sol și aer nivelul de radioactivitate se afla în limite acceptabile, la nivelul plantelor concentraţiile erau mult mai ridicate. Până și în prezent, conform unor studii realizate pe ciupercile din pădurile Bavariei, concentraţia radiaţiilor radioactive este alarmant de mare, deşi au trecut 35 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl.